Zilele trecute, zi ploioasa evident...toamna..., m-am oprit in drum spre casa la un supermarket pentru niste cumparaturi. Incercand sa pun cumparaturile in gentile de bicicleta fara sa apuce sa le ude ploaia, fara succes evident, aud muzica....populara romaneasca?...venind de la un acordeon. Acum trebuie sa stiti ca in fata multor supermarketuri de aici stau neni care canta la acordeon si tanti care vand reviste. Lumea mai lasa cate un 10, 50 de centi sau 1, 2 euro daca sunt darnici, in cutia de carton standard. Imi ridic capul destul de uimita, ma uit la nenea, il evaluez: aduce a roman, mai bine zis a rroman...Muzica suna a banateana asa ca m-am gandit ca poate o fi vecin de-al nostru. M-am dus la el, am pus euro-ul de rigoare in cutie ca sa pot intra in vorba cu omul, si l-am intrebat: "Domnu' de unde esti?". "Din Bulgaria!", "Suntem vecini! Romania!", "Aaa, Romania!..." si-ncepe nenea sa-mi cante o "Ciocarlia" la acordeon de sa-mi dea lacrimile de dor si jale! Zic catre nenea: "Pai asta-i Ciocarlia domnu'!", "Da" zice "Ciocarlia...foarte frumos!"
Si-uite asa am patit eu sa gasesc Ciocarlia lu' Enescu intre un lapte si o rosie :)
