Bucuriile cititului

Nu am inceput sa citesc de la 3 ani, nu citeam Jules Verne pe clasa a doua (trebuie sa recunosc ca nu mi-a placut niciodata Jules Verne), nu-mi petreceam orele libere citind bibliografia primita de la doamna invatatoare....Si, totusi, undeva pe parcurs am prins pasiunea cititului. Aproape tot timpul am avut permis de biblioteca, chiar la patru biblioteci diferite pe parcursul facultatii. Or fi fost de vina profesorii, doamna invatatoare, trista facultate de Istorie? Or fi fost de vina intamplarile copilariei si adolescentei? Cine stie? Cert e ca pe CV-ul meu, la Hobby-uri, apare, primul in lista, CITITUL :)
Ei bine, astazi o sa va povestesc despre o carte recent descoperita, primita cadou de la sor'mea Carmen. Cartea se numeste "Bucuria Trecutului" si este scrisa de dr. Alexandru Mircea Munteanu. Trebuie sa recunosc ca m-am pus pe citit cu ideea preconceputa (formata de 4 ani de facultate de Istorie) ca este inca o carte despre trista perioada a comunismului in tara noastra, cu sute de date statistice, documente care sa ateste faptele, cronologie dureros de exacta etc. Insa, chiar de la primele randuri, m-a "prins": "A cunoaste un om, a-i asculta povestea vietii inseamna a citi cu urechile un roman." Am continuat sa citesc interesata povestea unei vieti. Nu e fictiune, nu sunt personaje imaginare, intamplari absurde care nu au avut loc. Sunt absurditatile perioadei comuniste: "[...] proprii parinti erau invrajbiti impotriva copiilor, fratii se suspectau intre ei, neamurile se destramau si actiunea de brutalizare a fiintei umane incepuse si avea sa se oploseasca pe plaiurile noastre vreme indelungata, stricand si murdarind totul."
Citind "Bucuria trecutului" am avut impresia ca stau de vorba cu dr. Munteanu. Vorba este cea a omului cult creat inainte de comunism, logica este cea a intelectualului constient de degradarea din jurul sau: "regimul comunist nu avea nevoie de minti luminate, de oameni care gandesc, dimpotriva, se simtea mai in largul lui daca-i stia dupa gratii pe cei care ar fi putut demonstra logic ca politica vremii este aberanta si destructiva!" Amintirile nu sunt in ordine cronologica si totusi am avut un oarecare sentiment ca se leaga intre ele si asta mi-a placut. Cartea mi-a amintit de situatiile tragi-comice prezentate atat de bine in filmele romanesti despre aceea perioada ("A fost sau n-a fost?"; "Nunta muta").
Asa ca, putini cititori ai blogului, va recomand aceasta carte cu caldura. Este povestea intelectualului oropsit in tara sa pentru ca indrazneste sa gandeasca de unul singur, povestea omului care are curajul sa reinceapa totul de la zero, povestea parintelui care cunoaste durerea pierderii unui copil, povestea strainului in tara sa cat si in tara adoptiva.
Ia puneti mana si cititi!

Sasha a vrut si ea in poza :)

Tot zo!
P.S.: Toate citatele sunt preluate din cartea "Bucuria trecutului"!