Fietsen

"Biciclitul", cum ii spun eu, e una dintre principalele forme de transport pentru majoritatea olandezilor. Au insa si pe unde bicicli: drumurile speciale pentru biciclete, faimoasele trasee rosii marcate pe toate drumurile din Olanda, exista si legile care sa protejeze biciclistii si exista si bunul simt care lipseste soferilor din Romania. Constatand toate acestea, am zis sa "re-invat" mersul pe bicileta. Prima data ar trebui sa va zic ca experientele mele cu "biciclitul" sunt destul de limitate, de fapt aproape inexistente....Imi amintesc vag ca avea sora mea, Carmen, un Pegas...a cazut destul de tare cu el, parca si-a rupt un dinte....oricum de atunci nu a mai fost bicicleta in familia noastra. O alta experienta a fost prin liceu: o saptamana dintr-o vara cand aproape i-am distrus mountain bike-ul unui tip care imi facea ochi dulci :). Cam atat!
Sa stiti ca vorba aia, cum ca mersul pe bicicleta nu se uita, e adevarata! Asa ca, intr-o seara, am luat una bucata bicicleta fara frane manuale (bicicleta firmei la care lucreaza Dragos - da, pun si de-astea la dispozitie aici :), una bucata Dragos si eu.....Dragos m-a ajutat mai mult din galerie pentru ca ma duceam ca vantul si ca gandul!....cel putin asa gandeam eu. Am exersat cate putin in fiecare zi, eram destul de stresata sa nu cad, sa nu incurc circulatia etc....sa fiu sincera uram sa merg cu bicicleta si nu o faceam decat daca eram absolut nevoita. Dupa o vreme am prins curaj si m-am avantat si prin imrejurimile Hilversumului. Intre orase exista fietspad-uri (drumuri pentru biciclete) frumos amenajate. Daca vrei poti ajunge si in Amsterdam pe aceste pad-uri! Rutele sunt numerotate si au indicatoare si sunt prin padure sau pe campie...frumos. Singurul lucru nasol e ca in weekend e plin de lume: pe bicicleta, langa bicicleta, la plimbare....aaa da: mai sunt si vaci care pasc pe aici. Si mai sunt si trupele de biciclisti "tour de la France", cum le zic eu. Astia is oameni de aproape toate varstele, echipati ca si cicilistii de la turul Frantei: costum, casca, adidasi speciali, bicicleta usoara cu roti mai mult decat subtiri etc....si pedaleaza astia de nebuni si scot ceva sunete sa te dai din cale...asta pentru ca nu au claxon, ar ingreuna bicicleta :)) Dar, in timpul saptamanii, e destul de linistit si poti face km intregi. Pe aici am reusit eu sa ma invat mai bine cu noul meu mijloc de transport....da, acum am ajuns sa prefer bicicleta mersului pe jos :)
O data cu invatatul vin insa si trantile. Prima a fost destul de nasoala: pe drum cu masini, ploaie, in fata unui tir....nu a fost asa periculos cum suna. Noroc ca nu aveam viteza si noroc cu bunul simt si atentia cu care circula soferii pe aici. A doua e mai funny: eu cu Dragos ne plimbam cu bicicletele, ne-am oprit langa un lac, ne-am lasat bicicletele langa o banca pe care stateau doua persoane, ne-am plimbat prin stufaris si ne-am intors la biciclete. Dragos pica de pe loc peste bicicleta...si-a prins cumva piciorul la roata...radem noi ce radem si pornim. Imediat, urmeaza un pic de coborare. Eu prind viteza si cad ca un motociclist de la cursele de motocross: cu dat peste cap si peste bicicleta :)) Toate astea sub ochii celor doi de pe banca....tot drumul am ras si ne-am gandit ce impresie si-or fi facut ei despre noi.....sigur s-au gandit ca am fumat ceva prin stufaris! Parinti stati linistiti: nu ne-am apucat nici acum de droguri :))
Tot zo!